Jurnal de bord - ziua 1 de gradi

Dupa o noapte de somn agitat din cauza grijilor cu privire la prima zi de gradi, sar din pat si incep sa ma pregatesc pentru marele eveniment... bineinteles ca nici tati n-a putut dormi din cauza mea ! Am mari emotii si simt ca ma ia cu frig! La sapte fara un sfert verific pitik si vad ca doarme bine-merci! Aseara imi spunea ca abia asteapta sa merga la gradi... Ma pregatesc in mare graba ca sa am timp dupa aceea pentru ea. I-am explicat deja de "n" ori care-i treaba cu gradi dar nu se stie niciodata ce-i in capusorul ei si cum va aborda efectiv situatia. La 7 deja aud usa si vad un capsor ciufulit ivandu-se in prag ! Imi zambeste dulce si vine fuga in brate si se culcuseste incercand parca sa ma tina numai pentru ea... imi vine sa plag, dar ma abtin (am plans deja aseara cand am culcat-o). A mancat si am imbracat-o in viteza si, gata, am plecat insotiti de urul fara nume" (ursul polar care o va apara si ii va tine de urat)! Iata-ne ajunsi - agitatie, parinti, flori si ghemotoace de copii putin speriati si totodata curiosi! Sunt convinsa ca si Daria e speriata dar nu zice nimic. Zambeste trist ... incercand parca sa ma incurajeze! Incerc sa fiu calma, desi imi vine sa o iau si sa plec acasa! Ce chef sa aiba bietul copil de gradi, cand si mie imi vine sa "fug". Am trecut pe la asistenta caminului si acum mergem la grupa noastra, grupa FLUTURASI. Intra in clasa si nici macar nu mai priveste in urma. Incerc sa-mi iau la revedere dar deja nu mai ma vede. Plec cu inima cat un purice ... am copil mare deja; cand a crescut ca parca ieri era "cat lingura" :((( Mi-e dor de bebelusa mea , as vrea sa opresc timpul si sa ramana asa ... (si ea imi spune mereu sa nu vrea sa mai creasca!) Am trecut pe la unu pe-acolo ca sa "iau pulsul" - s-a comportat exemplar, nu a plans, a fost cuminte, a mancat putin si era deja la nani. Pe la patru a luat-o mama si era vesela, euforica. Cand am ajuns eu acasa era la fel de euforica, vorbea tare, gesticula, a imprumutat expresii si gesturi de la educatoare. Starea aceasta de exuberanta a tinut pana ne-am bagat in pat la nani cand mi-a zis ferm "NU VREAU SA MERG LA GRADI MAINE!!" O linistesc soptindu-i ca si maine va fi la fel de frumos , insa refuza sa ma asculte. Maine o luam de la capat...