Descult/ dezvelit.... de Alexandra Daria

Dupa romanul lui Zaharia Stancu am adaptat si eu titlul acestei relatari... Dragilor, cred ca v-am mai povestit eu si prin viu grai, dar ma gandeam sa ramana scris pentru posteritate... Dariuca nu suporta sa doarma invelita!!! La vremurile astea ... ianuarie, zapada de juma' de metru, viscol ... orice om normal se inveleste zdravan, chiar daca centrala e pornita si termostatul e setat la 22 grade celcius! Eu, una, asa fac! Daria, in schimb, nu! Hotarat NU! Nu suporta, frate, nicio invelitoare! Costumatia standard pe timp de iarna: maieu, pijama, chiloti, of course si ... cam atat! Maieul NU trebuie sa fie bagat in pantalonii de la pijama, deci de cele mai multe ori doarme cu mijlocul gol! De cate ori incerc sa o invelesc, senzorii pozitionati la nivelul picioarlor se activeaza si paturica este aruncata instantaneu! Sosete - NO WAY! Dar stiti ce e curios - picioarele sunt intotdeuna calde - le-am verificat :D. Ce sa-i fac copilului, daca asa se simte bine!

Filozofii...

In ultima perioada, avand ocazia sa petrecem mai mult timp impreuna cu Daria, am alintat-o folosind diferite apelative "Puf", "Bau"(cei care au vazut Compania Monstrilor stiu ca era fetita care s-a atasat de Sully)...
Astazi venind acasa cu totii , tati a glumit cu ea spunandu-i "Puf"...replica ei a venit foarte promp si hotarat:
"Te rog frumos sa imi spui Daria! Asta este numele meu. Nu e bine sa folosesti alte nume, pentru ca te ATASEZI de ele ... mai mult decat de numele tau!"
La replica asta nu ne-am aseptat si, evident, nu am avut ce comenta !

LA MULTI ANI, PUI DRAG!

La multi ani, Dariuca mea draga! Iti doresc tot binele din lume, sa fii sanatoasa si sa ai parte de o viata frumoasa plina de veselie si noroc!

Au trecut deja 5 ani ...

In urma cu 5 ani pe vremea asta Daria era inca la "caldurica", in burtica la mami si mami o astepta cu sufletul la gura!

Dupa o sarcina relativ usoara, dupa un cerclaj facut pe la 20 saptamani de sarcina, dupa ce m-am temut ca se va naste inainte de termen ... Daria a venit pe lume la fix 40 de saptamani ...

Pe 6 decembrie 2005 am fost la control si medicul mi-a zis ca bebelina se va naste inainte de sarbatori, insa ea s-a incapatanat sa vina pe lume la sfarsitul celor 40 saptamani. Astfel ca n-am scapat de pregatirile aferente sarbatorilor din acel an :D In noaptea dintre ani am avut ceva emotii, dar a fost totul ok. Pe 1 ianuarie deja am intrat in panica vazand ca Dariuca nu dadea niciun semn. Pe 2 ianuarie pe la 7 seara am hotarat sa iesim la o scurta plimbare pana la farmacie, pentru ca tati avea nevoie de dicarbolcam. In timp ce stateam la coada in farmacie am simtit primele contractii - mi-am dat seama imediat ca ASTA ERA ! Am inceput sa cronometram contractiile - eram cam la 15 minute.

Tati s-a cam speriat si ar fi vrut sa mearga acasa sa ia masina , ca sa ajungem mai repede la maternitate, insa eu m-am incapatanat sa mergem pe jos, gandindu-ma ca miscarea asta imi va fi de ajutor... asa ca pe la ora 20:30 am ajuns acasa - contractiile erau cam la 7 minute asa ca am sunat-o pe asistenta ce urma sa ma insoteasca in sala de nasteri (dansa abia iesise din garda :D).

La ora 21:30 am ajuns la maternitate. Mi-au facut control si aveam deja dilatatie 7, asa ca am "luat viteza" catre sala de nasteri ! La ora 22 eram deja in sala de nasteri, mi-au pus si o perfuzie cu oxitocina si am mai asteptat putin. Contractiile erau deja sub 5 minute, dar erau suportabile. M-au urcat pe masa de nasteri si a inceput distractia ... am impins de 2 ori mai incet si a 3-a oara (cu ajutorul moaselor, care au apasat deasupra burtii) a fost cu noroc... la ora 23:00 fix a venit pe lume bebelina mea draga - Alexandra Daria. Avea 50 cm, 2.9 kg si apgar 9! A avut cordonul infasurat odata in jurul gatului, dar a fost ok. Am zarit-o prin ceata o fractiune de secunda si nu intelegeam de ce, iar in momentul in care am simtit larimile curgandu-mi pe obraz, mi-am dat seama ca plangeam ... de bucurie! Pe bebelina au dus-o la cosmetizat si curatat iar eu am ramas pe masa pentru a finaliza "broderia"(pentru mine asta a fost cea mai dureroasa parte , restul deurerilor nu le pot descrie pentru ca in momentul in care am vazut-o deja le uitasem...) Dupa ce au spalat-o, cantarit-o, masurat-o si infasat-o mi-au adus-o si am sarutat-o pe frunte - in acel momant m-a inundat o senzatie de fericire, ce nu poate fi descrisa in cuvinte! Si acum cand o imbratisez si o sarut pe obrajori simt acelasi lucru... Prietenii stiu de ce ;)))

De atunci m-am tot tinut sa scriu povestea nasterii ei, dar nu am avut inspiratie... bine, nici acum nu am inspiratie, dar am simtit nevoia sa rememorez momentele acelea.

Inca odata ... LA MULTI ANI, DARIA!

DE CE?

Din seria "de ce?"-urilor


In seara asta ne uitam la Cronica Carcotasilor. Huidu si Gainusa anunta dansul Bebeluselor ...
Daria "Mami, dar de ce le spun bebeluse, ca sunt ditamai fetele?" ...

A Prayer for Moms and Dads :D

Now I lay me down to sleep,
I pray my sanity to keep.
For if some peace I do not find,
I'm pretty sure I'll lose my mind.

I pray I find a little quiet
Far from the daily family riot
May I lie back -- not have to think
about what they're stuffing down the sink,
or who they're with,
or where they're atand
what they're doing to the cat.

I pray for time all to myself
(did something just fall off a shelf?)

To cuddle in my nice, soft bed
(Oh no, another goldfish -- dead!)

Some silent moments for goodness sake
(Did I just hear a window break?)

And that I need not cook or clean
--(well heck, I've got the right to dream)

Yes now I lay me down to sleep,
I pray my wits about me keep,
But as I look around I know
--I must have lost them long ago!

Sunt un APROBAT!

Aseara, dupa ce am venit de la petrecerea Oanei , care a fost "foarte tare" (o citez pe pitik) ... Daria se juca de-a gimnasta si facea tumbe - la un moment dat o aud:
"Sunt un aProbat"!
eu "adica acrobat!"
ea "da de ce zici asa ?"
eu "pentru ca asa e corect"
ea "bine , atunci sunt un acrobat!"

Vara 2010...

Mi-am dat seama ieri ca "aproape" a trecut si luna august ... nu pot sa cred ca au trecut 8 luni din 2010 si ca in curand ne vom pregati de Craciun!

Dariuca nu prea a apucat sa se bucure de vacanta asta pentru ca in fiecare dimineata a trebuit sa se trezeasca devreme sa mearga la Mica (bunica). Insa pentru a compensa tot stresul din vara asta, i-am facut "catarul" si, saptamana trecuta, i-am cumparat un perus (Pufi). Pufi al nostru cred ca se va sinucide in curand din cauza plictiselii, pentru ca sta singur cam 8-9 ore pe zi.
Daria se incapataneaza sa-l invete sa vorbeasca si ii repeta cu incapatanare ca pe ea o cheama "DA-RI-A" si ca pe el il cheama "PU-FI" ... precum Tarzan si Jane :D.
Bineinteles ca responsabilitatile legate de ingrijirea lui Pufi imi revin mie... Yupiiiiiii!